Ce înseamnă în ziua de azi o prietenie adevărată?

Există ea cu adevarat sau este doar un vis ce nu e menit să devină realitate?

Ei bine, după cum spuneam și în primul articol, prietenii adevărați există. E un lucru pe care îl susțin cu toată ființa, dacă îmi permiteți să spun așa. Și nu, nu vorbesc din cărți, nu aberez, ci v-o spun din propria experiență, întrucât am avut norocul de a cunoaște acest tip de relație încă de mic copil. Și vă spun doar atât, în aproximativ treisprezece ani din viață, am avut alături de mine o persoană minunată, care în ciuda trecerii timpului, în ciuda distanței, în ciuda influențelor negative din exterior, nu a renunțat la ceea ce numesc cu mândrie "prietenie adevărată".

Știți vorba aia: "frații ți-i dă Dumnezeu, iar prietenii ți-i alegi singur"? Cam așa e.... Există pe lumea asta o mulțime de legături sociale. Relații de rudenie, de colegialitate, relații bazate pe interese comune, însă nici una nu se compară cu relația de prietenie. Aceasta este un lucru deosebit prin însăși natura sa. Prietenia e mai mult decât o legătură de sânge, e o legătură de suflet care nu poate fi distrusă de nimic, dacă este construită pe baze solide. Pentru ca nu e suficient să îți dorești un prieten, trebuie să lupți pentru el, trebuie să depui un efort pentru a fi tu însuți prietenul cuiva, cultivând încrederea și, bineînțeles, sinceritatea.

Că tot veni vorba de efort, aș dori să vă povestesc puțin cum a început marea dragoste dintre mine și prietena, colega, confidenta mea. Ei bine, eram undeva pe la începutul clasei a 9-a. Eu fiind destul de timidă, stăteam toată ziua în bancă fără a interacționa cu nimeni, până când mi-a propus să merg cu ea la magazin. Și fix de asta am avut nevoie. Începând cu acel moment, nu a fost zi în care să nu stau pe capul ei. Imaginați-vă cât de trădată mă simțeam când nu mergea cu mine la magazin, sau pe afară. Totuși relația a evoluat, ne-am mutat una lângă alta (eu m-am mutat lângă ea:)))) ), am început să petrecem cât mai mult timp împreună. Obstacolele au venit însă când am început să ne cunoaștem mai bine. Ea o fire impulsivă, eu puțin cam orgolioasă, am ajuns în punctul în care a trebuit să îi suport toate toanele și așa zisele crize. Pe de altă parte, ea m-a acceptat așa cum sunt, mi-a făcut din defecte, calități și mi-a oferit libertatea de a fi eu, fără ascunzișuri, fără măști, iar pentru asta îi mulțumesc.

Totuși nu e mereu totul roz și există posibilitatea de a te angaja în genul acela de relație toxică, ce nu se bazează deloc pe reciprocitate, ci pe câștigul unuia sau al altuia. Ei bine, cam așa se descrie o relație socială care preia în mod eronat titlul de "prietenie". Așa cum bine știți, un prieten fals este asemenea unei umbre. Este alaturi de tine în lumină, dar te părăsește când se lasă întunericul. De-a lungul timpului am avut parte de multe dezamăgiri, ca fiecare dintre noi, de altfel. Dezamăgiri în familie, în viața profesionala, sau în cea amoroasă, însă de departe, cea mai profundă și dureroasă dezamăgire este cea provocată de o prietenie distrusă. Sentimentul că ai fost trădat de persoana care trebuia să fie alături de tine mereu, ar trebui sa aducă cu sine nimic altceva decât mai multă atenție în ceea ce privește ușurința cu care te vei încrede în cei din jur. Desigur, nu putem ignora tristețea, poate dorința de răzbunare, sufletul rupt în bucăți, însă acestea sunt temporare. Asemenea unui copil care a căzut, trebuie să ne ridicăm, să ștergem praful de pe hainele sufletului și să alergăm mai departe, pentru că viața nu se oprește aici.

O prietenie adevărată rezistă timpului, distanței, rezistă în fața tuturor obstacolelor. Dacă s-a sfârșit, înseamnă că nu a fost adevărată, ci doar o încercare eșuată în găsirea sufletului pereche, iar în cele din urmă, nu e nimeni vinovat pentru aceasta.

Revenind totuși la ideea inițială, pentru mine, un prieten adevărat este echivalentul îngerului păzitor. Și vin iar cu cea mai comună, dar totodată complicată întrebare.

De ce?

De ce tocmai înger păzitor?! Ei bine, un prieten adevărat este alături de tine la bine și la greu, te ferește de probleme. Șiiii..... varianta care îmi place cel mai mult este atunci cand intră într-un necaz doar ca să nu te lase singur. Ăsta e cel mai cute lucru ever, cea mai pură dovadă de iubire. Ceea ce nu am specificat, însă, e faptul că acest îngeraș are dublă personalitate uneori și se transformă în drăcușorul de pe celălalt umăr.

Ce? Doar nu credeai că doar tu poți crea necazuri?! Așa cum el este alături de tine în orice situație, nu ai de făcut nimic altceva decât să îi urmezi exemplul, iar acest lucru duce inevitabil la crearea unor amintiri care cu greu vor putea fi uitate. Pentru că o prietenie adevărată nu se măsoară în bani și lucruri materiale ci se măsoară în sentimente, emoții și în amintiri, de aceea este neprețuită. Aceasta se naște brusc, fără motiv și se trăiește cu bucuria unui copil care primește o bombonică, se consolidează în timp, transformându-se în ceva invincibil.

Cu toate astea, vei vedea că oricât de bun îți este un prieten, tot te va mai răni câteodată, cu sau fără intenție. Însă dacă tu ești un prieten adevărat, îl vei ierta. Pentru că iubirea dintre doi prieteni este cel mai sincer și dezinteresat sentiment. Și deși uneori poate fi greu de gestionat, prietenia rămâne elementul esențial în viața celui ce aspiră la fericire.

P.S. Asochirelis și Fetele cool să știți că vă iubesc!!!!!! xoxo