Overthinking

Buna din nooou! Ce faceți dragilor?

Știu că a trecut ceva timp de când am scris ultimul articol, însă am avut o grămadă de chestii de făcut pentru facultate și mi-am cam epuizat mare parte din timpul avut la dispoziție. Dar să lăsăm asta la o parte și să trecem la treabă.

Dacă tot am vorbit în articolul trecut despre regrete, m- am gândit să continui cam în aceeași direcție, pentru că și eu mă confrunt cu aceasta problemă, însă încerc să găsesc soluții pentru a o rezolva. Așadar, astăzi vom dezbate puțin tema numită “overthinking”, sau “ganditul excesiv”.

Îți amintești ziua aia cand ai fost atât de relaxat că nu ți-a mai stat gândul la un milion de alte lucruri total irelevante? Da....cred ca nici unul dintre noi nu își amintește. Imagineaza-ți daca ne-ar intreba cineva ce facem pe parcursul zilei. La o analiza sinceră a propriei persoane, am avea majoritatea același răspuns si anume că ne gândim la diferite lucruri. Gândim prea mult în timp ce facem duș, gândim prea mult noaptea în pat, gândim prea mult chiar și când ieșim cu prietenii în oraș.

Uneori ma intreb cum ar fi sa primesc bani pentru faptul ca sunt un overthinker. Ei bine, garantat m-aș îmbogăți. Și voi la fel.

Dar ce este acest “overthinking”?! Sunt convinsă de faptul ca multi dintre noi ne confruntam cu acest fenomen, deci nu o sa va dau o definitie elaborată. În opinia mea, ganditul excesiv reprezinta cea mai buna metoda de a-ti distruge psihicul, respectiv relatiile de prietenie, relatiile amoroase si cam tot ce incepe cu « relatie ». A sunat naspa, nu ? Pai imagineaza-ti : ai avut o zi obositoare si seara cand pui capul pe perna in loc sa adormi, ce faci ? Iti spun eu, devii cel mai bun regizor de film din toata istoria cinematografiei. Incepi sa analizezi ficare cuvintel pe care l-ai rostit, pui cap la cap toate discutiile si te intrebi cum ar fi fost daca spuneai altceva. Ok, e foarte bine sa ne gandim bine inainte sa facem sau sa spunem ceva, insa de aici pana la overthinking este un pas foarte mic, aproape insesizabil.

Cel mai important este să conștientizăm faptul că nu suntem perfecți, facem greșeli, însă dacă le analizăm de zece ori pe zi nu o să dispară. Așadar, odată ce recunoști faptul că ești un overthinker, poți evolua ușor, usor spre a face din asta doar o amintire. Pentru ca dacă ne lăsăm controlați de propriile gânduri, lucrurile pot degenera și ne inducem singuri o stare de depresie, sau anxietate. Și știți ce se spune despre depresie, nu? Aparent este boala secolului XXI, dar de ce?!

Răspunsul îl cunoaștem cu toții. Suntem o generație de oameni controlați de stres, de gânduri negative, avem impresia că tot ceea ce facem este greșit, niciodată nu reușim să fim mulțumiți de propria persoană. Dar ia gândiți-vă puțin. Dacă noi ne ocupăm timpul gândindu-ne la propriile acțiuni, nu credeți că și cei din jurul nostru fac același lucru?! Ba da. Așadar, în momentul în care o să ieși din casă și o să te simți judecat, amintește-ți faptul că nimeni nu are timp pentru a face asta, întrucât toți sunt ocupați cu judecarea propriei persoane și cu rezolvarea propriilor neajunsuri.

Acum când recitesc ceea ce am scris, mi se pare atât de ușor să mă opresc din a-mi face singură zile negre....Dar da, doar pare. De fapt cred că trebuie ca fiecare dintre noi să depunem un efort puțin mai mare de atât. Nu e suficient să aprobăm spusele cuiva, nu e suficient să ne admitem greșelile dacă nu încetăm să le facem. Pentru că ce folos are să spun : «gata, de azi mă schimb, o să am mai multă încredere în mine », dacă la final rămân doar cu intenția de a face acest lucru?!

La o analiză mai detaliată a subiectului, pot să spun că lucrul de care avem cu adevărat nevoie pentru a face o schimbare spre bine în viața noastră, este voința. Trebuie să ai voință pentru a trece peste obstacole, altfel vei rămâne blocat în acel punct. Trebuie să îți dorești cu adevărat să schimbi ceva pentru a reuși să o faci. Cred că dacă am acorda mai mult credit acțiunilor noastre, totul ar fi mult mai ușor.

Fiind un overthinker, vă spun din propria experiență că niciodată nu sunt sigură pe acțiunile mele, niciodată nu mi se pare că este suficient ceea ce fac. Pe de o parte e un lucru bun deoarece mă străduiesc să fiu cea mai bună variantă a mea, dar sincer....este obositor. Este obositor să îți controlezi fiecare gest, fiecare cuvânt doar pentru a demonstra cuiva ceva, când lucrul cu adevărat important este să fii tu însuți și să te iubești pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce vor alții să fii.

În final cei care te iubesc cu adevărat te iubesc așa cum ești, indiferent de așa zisele tale atribute, pentru ce nu suntem altceva decât suma calităților și defectelor noastre.

Dacă ar fi să mă întrebați ce fac eu pentru a nu mai pierde atâta de multe resurse gândindu-mă la cine știe ce, nu v-aș putea da decât un singur răspuns. Încerc pe cât posibil să îmi stabilesc lucrurile cu adevărat importante și mă concentrez pe ele, eliminând cumva zgomotul din minte și fiind pe deplin prezentă și conștientă asupra realității care se desfășoară în fața ochilor.

Atunci când te hotărăști să ieși la o plimbare, lasă-ți gândurile acasă, detașează-te de orice lucru care nu te face fericit. Trage aer adânc în piept și privește cu sufletul ceea ce se întâmplă cu adevărat, acordă o mai mare importanță mediului înconjurător și vei realiza cât de mult rău își fac oamenii singuri.

După ce faci acest lucru, decizia este în mâinile tale.Poți merge acasă lăsându-te din nou prins în mrejele propriilor gânduri, sau poți pune piciorul în prag, permițându-ți să fii fericit.